Tipuri de gută

Există diferite tipuri de gută?

Guta apare pe parcursul mai multor ani ca urmare a creșterii concentrațiilor de acid uric (hiperuricemie). În prezent, medicii descriu boala în patru etape diferite:

Etapa I

hiperuricemia asimptomatică;

Etapa II

atacul acut de gută;

Etapa III

perioade cuprinse între două atacuri recurente ale gutei fără simptome;

Etapa IV

guta cronică. 

Forma gutei cronice se numește „gută tofacee”. În această fază, organismul dezvoltă depuneri de cristale de acid uric (tofusuri) în zonele țesuturilor moi.

Podagra este un atac acut de gută în articulația degetului mare de la picior. În aproximativ 50% din cazuri cel mai frecvent afectată este articulația metatarsofalangiană, localizată la baza degetului mare de la picior.

Guta este un tip de artrită însoțită de hiperuricemie.

Nivelurile de acid uric mai mari de 6 mg/dl (360 mmol/l) creează riscul formării și depozitării cristalelor de acid uric în țesuturi. Acest lucru poate provoca o inflamație acută care caracterizează atacurile acute de artrită gutoasă. Un atac acut de gută repetat se dezvoltă în decurs de un an de la primul atac la 40 - 60% dintre indivizi. În decursul anilor apar atacuri din ce în ce mai frecvente, prelungite și severe la majoritatea pacienților cu gută.

„Tofus” derivă din cuvântul latin „tofus”, însemnând piatră. Tofusurile sunt formate  din cristale de acid uric formate în zonele țesuturilor moi în guta cronică. Aceștia se pot forma în articulații, cartilaje, oase și alte locuri din corp. Uneori, ei sunt capabili să pătrundă în piele. Aceștia apar sub formă de noduli albi-galbeni calcaroși.

Forma cronică de gută se numește „gută tofacee”. În acest stadiu, organismul dezvoltă depozite de cristale de acid uric (tofusuri ) în zonele țesuturilor moi.

La mulți pacienți netratați apar „leziuni tofacee” și acestea pot provoca o artrită cronică (artropatie gutoasă) cu distrugerea și deformarea articulațiilor și leziuni similare la oase, tendoane, burse (pernuțe umplute cu lichid între oase și țesuturi moi), piele și chiar organe interne. În multe cazuri, atacurile recurente de gută, artropatia cronică și tofusurile sunt direct responsabili pentru durerea cronică, afectarea muncii și activității de zi cu zi și reducerea calității vieții. Ameliorarea substanțială și/sau schimbarea acestor simptome este observată atunci când reducerea și menținerea pe termen lung a concentrațiilor de acid uric sub 6 mg/dl sau 360 µmol/l se realizează prin intermediul terapiei de reducere a acidului uric.

Concentrațiile de acid uric peste 6 mg/dl sau 360 µmol/l pot duce la formarea cristalelor de acid uric; aceste cristale se pot acumula în țesuturi, articulații sau rinichi și pot duce la inflamații reumatice, edem  și durere severă, care apar în acutizări.

Prezența în sânge a unor concentrații mari de acid uric este cunoscută sub denumirea de „hiperuricemie”. În lipsa simptomelor și semnelor de depunere a cristalelor de acid uric, cum ar fi guta sau nefropatia gutoasă, putem vorbi despre ”hyperuricemia asimptomatică”.