Guta și acidul uric
Când valorile acidului uric din sânge cresc peste 6 mg/dl sau 360 μmol/l, acest lucru poate duce la formarea cristalelor de acid uric. Aceste cristale se pot acumula în țesuturi, articulații sau rinichi și pot duce la inflamarea articulațiilor, tumefiere și durere severă, care apare "în atacuri" (acutizare). Acest lucru este cunoscut sub denumirea de gută.
Reducerea concentrației de acid uric sub 6 mg/dl
este cel mai important pas în evitarea gutei.
Ce este guta?
Guta este un tip de artrită – principalul simptom este inflamația dureroasă a uneia sau mai multor articulații. Acest lucru este cauzat de formarea cristalelor de acid uric în articulații atunci când o persoană are niveluri de acid uric peste 6 mg/dl sau 360 μmol/l. Guta se poate dezvolta de-a lungul mai multor ani sub influența mai multor factori, inclusiv predispoziție genetică și consumul de alimente bogate in purine. Purinele sunt compuși chimici care se regăsesc în alimente și băuturi se descompun treptat in acid uric. Acestea fac parte dintr-o dietă normală, dar alimentele cu concentrații mari de purine sunt asociate unui risc dezvoltare a gutei. Alimentele bogate în purine includ berea, carnea roșie și crustaceele, cum ar fi creveții și midiile.
Stadiile timpurii ale bolii sunt caracterizate de o creștere a concentrațiilor de acid uric din sânge peste 6 mg/dl sau 360 μmol/l, cunoscute sub denumirea de „hiperuricemie”; semnele şi simptomele gutei pot apărea după câțiva ani. Guta este o boală multisistemică, ceea ce înseamnă că poate afecta multe părți distincte ale corpului, cum ar fi articulațiile, tendoanele, pielea și cartilajul urechii. Acest lucru se datorează valorilor crescute ale acidului uric din sânge. Guta este o boală cronică, ceea ce înseamnă că necesită tratament pe tot parcursul vieții.
Ce este hiperuricemia?
Hiperuricemia se caracterizează prin concentrații crescute ale acidului uric din sânge. Aceasta poate sau nu să provoace simptome. Concentrațiile de acid uric peste 6 mg/dl sau 360 μmol/l pot duce la formarea cristalelor de acid uric; acestea se pot acumula în țesuturi, articulații sau rinichi și pot duce la inflamarea articulațiilor, edem și durere severă, care apare în “atac” (acces) de gută. Aceasta se numeşte hiperuricemie simptomatică sau gută.
Dacă nu apar semne sau simptome de acumulare a cristalelor de acid uric, cum ar fi guta sau afectarea rinichilor cu cristale de acidu uric, această afecțiune se numește „hiperuricemie asimptomatică”.
Cât de des întâlnită este guta?
Numărul de persoane cu gută crește în țările occidentale. Aproximativ de la 1 până la 2% dintre femei și 3 până la 6% dintre bărbați au această boală, iar tendința este în creștere. Prevalența crește cu până la 10% la bărbați și cu 6% la femeile cu vârsta peste 80 de ani.
Care sunt factorii de risc?
Vârsta
Majoritatea pacienților dezvoltă gută la vârsta cuprinsă între 30 şi 60 de ani.
Sexul
Bărbații (aprox. 80%) sunt mai frecvent afectați. Femeile tind să aibă niveluri mai scăzute de acid uric, dar acestea cresc după menopauză.
Obișnuințele alimentare
Nivelurile ridicate ale consumului de carne și fructe de mare sunt asociate unui risc crescut de gută, în timp ce produsele lactate sunt legate de un risc scăzut. Un consum moderat de legume bogate în purine, cum ar fi mazăre, fasole, linte, spanac, ciuperci și conopidă, nu sunt asociate cu un risc crescut de gută.
Obezitatea
Obezitatea și excesul de greutate sunt asociate cu creșterea producției și scăderea eliminării acidului uric. Prin urmare, pacienții obezi sau supraponderali sunt sfătuiți să efectueze exerciții fizice regulate și să-și schimbe dieta.
Medicamentele
Unele medicamente, cum ar fi diureticele tiazidice (utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale ridicate) şi acidul acetilsalicilic (aspirina), pot spori concentrațiile de acid uric din sânge. Vă rugăm să consultați medicul dumneavoastră sau farmacistul cu privire la medicamentele care pot avea un efect asupra concentrațiilor de acid uric.
Istoricul familial de gută
Este mai probabil să aveți gută dacă aveți un istoric familial al bolii.
